KATI CORȘATEA
Suflet profund de poet

Kati, pe numele ei complet Corșatea Ecaterina, are 17 ani, este din Făgăraș, județul Brașov și studiază la Colegiul Național “Radu Negru” din Făgăraș. Este pasionată de scris încă din copilărie, începând cu scrierile în proză, însă de aproape 4 ani a început să scrie și poezii.

Prin intermediul prozei îmi aștern ideile și las imaginația să curgă frumos pe hârtie, iar prin intermediul poeziilor îmi exprim sentimentele, trăirile, momentele fericite, dar și momentele mai grele din viața mea.” – Kati Corșatea

Citind o parte dintre poeziile lui Kati, putem simți cum frământările adolescenței pulsează în venele fiecăruia dintre noi. Pentru că poeziile ei sunt acele sentimente ale fiecăruia dintre noi, sunt acele imagini prin care sufletul de poet experimentează viața și iubirea sub diferite forme. Și pentru că poeziile lui Kati ne-au ajuns în suflet și în inimă, am ales să o promovăm în comunitatea noastră și să o susținem în primii pași de poet în această lume care a uitat să mai citească și să mai simtă poezia. 

Kati va fi invitata specială a următoarei ediții Book Club la WomenEsteem International ce va avea loc pe 29 iulie 2021 la ora 19:30, eveniment la care vă invităm să o cunoașteți și să o susțineți să-și continue pasiunea pentru scris.  

Mai întâi însă, vă invităm să citiți câteva dintre creațiile lui Kati.

Profund

Sentiment de milioane,

În brațe la ține aș sta

Să simt dulcea sărutare

A gurii pe pielea mea.

Flacăra nu se va stinge,

Focul rămâne în noi.

Cu ale tale buze pline

Cu săruturi mă înmoi.

Să aud dulcea suflare,

Îmi șopteșți neînarmat.

Să îți fiu cea dragă floare

Răsuflu necontrolat.

Adrenalină în voce,

Nu mă mai pot stăpâni.

Te dezbrac de sentimente

Doar mie îmi aparții. 

Amândoi

Vântul îmi trece prin față

Este frig, nu mai e ceață. 

Între noi e un zid de gheață, 

Trecem amândoi prin viață. 

Negură pe drum, ceața apare. 

Gândurile mele o iau ușor la vale.

Distanță dintre noi apare și dispare,

Niciunul nu vrem s-o luăm pe altă cale. 

Vreme rece, ca cea dintre noi

Niciunul nu e nimic fără amândoi.

Copacii își apleacă crengile moi

Așa de trist cum suntem noi.

Confuzie și dor, nu știm ce vrem

Tot ce putem face e să ne alegem.

Simțim intensitate când ne atingem

Vrem s-aprindem flacăra și să nu o mai stingem.

IMG-20210706-WA0013

De ce? 

De ce nu te-am putut opri?

De ce nu mă pot stăpâni? 

De ce te-am lăsat să fugi? 

De ce credeam c-ai să mă alungi? 

De ce îmi e gândul la noi mereu?

De ce n-a existat un “noi”, cât am fost eu?

De ce te vreau mai mult decât orice?

De ce cu sufletul, simt că mai tare te pierd?

De ce ești așa complicat?

De ce mi-ai dat sufletul peste cap?

De ce nu mă opresc din gândit?

De ce gândurile îmi sunt la infinit?

De ce simt că te pierd, neavându-te?

De ce te vreau mai mult, disperându-te?

De ce te ascunzi în durerea mea?

De ce mă faci să nu mai scap de ea?

De ce îmi spui mereu că mă dorești?

De ce nu faci nimic să mă găsești?

De ce mă lași să vreau, să sper?

De ce îmi dai speranțe, ca eu să mă înșel? 

De ce-mi tăi răsuflarea când te privesc?

De ce mă ții strânsă în propriu-ți univers?

De ce îmi iei speranța și o calci în picioare?

De ce vrei să mă distrugi cât poți tu de tare? 

Mă înnebunești

Că trăiești mă înnebuneșți,

Ce-ți place să mă iubești.

Când te apropii mă retrag,

În sărutul tău mârșav.

Că ești plin de aroganță,

Te îndepărtezi ușor

Aceasta e eleganța

Privită din exterior.

Mă izbesc de niște ziduri

Care, ușor, mă cuprind.

Să distrug dezamăgirea

E un zid nemărginit.

E confuzie, înnebunesc

Sunt legată permanent

De sentimentele ce m-au acaparat,

De mintea ce m-a zdruncinat.

Greu

Îmi e greu să te privesc

Totuși, prea mult îmi doresc.

Noi doi n-avem nicio șansă, 

Dar sentimentele m-apasă. 

Nu pot să îți uit privirea,

Zâmbetul trăit, adevărat. 

Cum nu pot să îți uit ochii

Care, din prima, m-au sufocat.

Îți ador zâmbetul, chipul

Dar te simt așa departe..

Nu pot explica sentimentul

Când nu îmi ești aproape.

Ador când privești spre mine,

Simt cum ne sincronizăm.

Printre atâtea fețe străine,

Mereu ne intersectăm.

Marciana Streza

Până la evenimentul de pe 29 iulie, puteți afla mai multe despre Kati și prin ochii îndrumători și prin privirea admirativă a profesoarei sale de limba și literatura engleză, Marciana Streza.

Întotdeauna i-a plăcut sa ajute persoanele din jur, sa faca oamenii fericiți, i-au plăcut copiii, iar faptul că a aflat de existenta voluntariatului a făcut-o foarte fericita. Încă de când a intrat la liceu si-a dorit sa se înscrie într-un voluntariat din oraș, iar în al doilea an a început munca de voluntar la Asociația AVE din Făgăraș ca voluntara la activitățile cu copiii. Ea consideră voluntariatul o experienta care o responsabilizează, o binedispune și o ajuta ca, pe zi ce trece, sa devina cea mai buna versiune a ei.

A scrie poezii, Kati a început încă de mica, atunci când a scris o poezie pentru școală. Deși aceea a fost prima ei poezie, doar de la vârsta de 13 ani a început serios de scris. Scrie despre emoții, sentimente, trăiri, momente, gânduri, idei și își dorește sa transmită aceleași emoții puternice pe care le simte în timp ce scrie.” – Maciana Streza, My Space educonnector